Copilăria înainte de Holocaust
Proiect didactic

Nivel: clasa a VII a/ clasa a VIII a (curs opţional)
Disciplina: Istorie universală/ Istoria evreilor. Holocaustul
Unitatea de învăţare: Cap. Holocaustul/ cap. 4 Istoria evreilor din România (II)
Obiective de referinţă:
       • identificarea de surse istorice diferite,
       • utilizarea internetului
       • distingerea de cauze şi consecinţe ale faptului istori

Tipul lecţiei: predare-învăţare-evaluare
Metode didactice:
- învăţarea prin descoperire
- analiză de text
- lucru în echipă
- conversaţia euristică
Forme de activitate: - individuală, grupală, frontală

Material didactic:
- fişă de lucru cu texte
- inregistrări
- fotografii de epoca

Bibliografie:
- interviu Marcuson, septembrie 2006 (in limba romană)
- biografia Marcuson, noiembrie 2004 (în limba engleză) / www.centropa.org
- Carol Iancu, Evreii din România (1866-1919), Hasefer, 1996
- Liviu Rotman, Şcoala israelito-română, Hasefer, 1999
- Ecouri din Holocaust în literatura universală, Hasefer, 2003
- Gina Pană, Children and the Holocaust, Studia Hebraica, nr. 5/2005

 Copilăria înainte de Holocaust
(Viaţa unui copil evreu din Bucureşti în perioada interbelică)

Bucureştiul evreiesc

Primele aşezări
Cartierele evreieşti
http://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiasca_03_04.html
Şcoala, atitudinea faţă de studiu
Foto: http://www.romanianjewish.org/en/album.php?id=23

Documentul 1. Viaţa în cartierul Dudeşti

“Cartierul [Dudeşti] în care am locuit era un cartier de oameni modeşti, oameni muncitori şi în care viaţa se desfăşura paşnic. Cum pe vremurile acelea curentul electric încă nu se introdusese în casele oamenilor şi nu existau fiare de călcat electrice şi numai cele cu cărbuni, aceştia trebuiau cumpăraţi de la cei care treceau pe stradă şi strigau “Chiop, chiop, cărbunarul!” Lumea ieşea şi cumpăra aceşti cărbuni, ca şi apa necesară existenţei, care era adusă cu sacalele [notă: butoi pe un cadru de două sau patru roţi] şi vândută cu găleata. Era adusă atunci de pe Calea Dudeşti, din faţa actualei clădiri a Poştei [Vitan], în jurul căreia se adunau sacalele. În jurul acestui centru de apă trecea primul tramvai electric nr.19, în Calea Dudeşti, în capul străzii Vitan, de unde pleca spre centru. Străbătea Calea Dudeşti, Calea Văcăreşti, bulevardul Brătianu, pe vremea aceea şi ajungea la Bulevardul 1 mai, la podul Chibrit.”

(Witness to a Jewish Century, biografie Arnold Leinweber, septembrie 2004, Bucureşti, www.centropa.org)

Documentul 2. Declaraţia Dreptului copilului (Geneva, 2 febr. 1924)

(Declaratie extinsa in 1959, prin Rezolutia Ad. Generale a Natiunilor Unite, http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/25.htm)           

Documentul 3. Jocurile copiilor în ghetoul din Varşovia

“Eu - Szymus (6 ani) – construiesc o pădure şi îi spun şi ei – Anulka (5 ani):

Vezi, nu mă crede, dar mama nu minte. Ieri nu m-a crezut că există o apă numită râu….Ea vrea să se joace doar de-a zidul şi de-a jandarmii…întotdeauna construieşte ziduri, apoi strigă la mine:”Stop contrabanda!” sau: “Eu sunt poliţistul şi acum te omor!”, dar eu nu m-ai vreau să joc un astfel de joc…”
(Empty water, de Krystyna Zywulska)

Documentul 4. Deportarea în Transnistria (Ruth Glasberg, 10 ani, n. Cernăuţi)

“În dimineaţa aceea soldaţii au bătut la uşă, înjurând şi strigând tot felul de obscenităţi. Ne-au ordonat să ieşim în stradă…Plânsetele femeilor şi ale copiilor şi glasurile care strigau …m-au făcut brusc să înţeleg ce se întâmplă…În buimăceala şi suferinţa de atunci mi-a trecut prin minte un gând: Cum putuseră toţi prietenii şi vecinii noştri gremani şi români să ne întoarcă spatele?
Soldaţii au condus convoiul până la gară…Pe şine aşteptau pregătite cu uşile deschise vreo treizeci de vagoane…Deci asta era călătoria mea cu trenul – un coşmar…O dată cu prima zdruncinătură, s-a dezlănţuit iadul pe pământ. Oamenii se rugau, plângeau, se tânguiau ţinându-se unii de alţii ca să nu se dezechilibreze. Cel mai greu de îndurat erau scâncetele copiilor. L-am întrebat pe Dumnezeu: De ce copiii? De ce noi? De ce eu? Fusesem crecută într-o familie deosebit de religioasă şi credeam în Dumnezeu. Credeam în bunătatea oamenilor…Oare ce se întâmplase aşa de grav, ca lumea copilăriei mele, plină de bucurii şi de tristeţi simple, fusese întoarsă brusc cu susul în jos?”

(Ruth Glasberg Gold, Timpul lacrimilor secate, Hasefer, 2003)

Temă de cercetare:
- biografia şi fotografiile Marcuson (în limba engleză) / www.centropa.org
- biografia şi fotografiile Leinweber(în limba engleză) / www.centropa.org

Exerciţiul 1. Priviţi imaginile. Ce vă imaginaţi despre viaţa acestor oameni? Ascultaţi înregistrarea.
Exerciţiul 2. Ce asemănări şi deosebiri observaţi între amintirile înregistrate şi experienţele voastre.
Exerciţiul 3. Citiţi documentele 2 şi 4. Menţionaţi ideile care se desprind din aceste documente.
Exerciţiul 4. Priviţi fotografiile din interviurile Marcuson şi Leinweber. Alcătuiţi un scurt eseu despre copilăria şi viaţa înainte de cel de al doilea război mondial.